Laboratorul de Chimie

Laboratorul de Chimie a fost acreditat în anul 2006, conform cu SR EN ISO/ CEI 17025: 2005 cu Certificatul de Acreditare nr. LI 434 valabil până în 2018, de către Asociaţia Română de Acreditare, RENAR. Laboratorul de Chimie este acreditat pentru: determinări prin metode spectrometrice de absorbţie moleculară (UVVIS), metode spectrometrice de absorbţie atomică cu vapori reci (CVAAS), spectrometrie de masă cu plasmă cuplată inductiv (ICPMS), determinări prin metode gravimetrice; determinări prin metode volumetrice; determinări prin metode electrochimice; determinări prin cromatografie de gaze, pentru toate tipurile de probe: apă de suprafaţă, apă subterană, apă uzată, sol/ sedimente, vegetaţie acvatică, peşte şi produse din peşte. Pentru asigurarea calităţii analizelor, Laboratorul de Chimie participă la Scheme de Comparare interlaboratoare Naţionale şi Internaţionale. Testele de comparare sunt un mijloc independent de asigurare a calităţii analizelor şi a etalonărilor aşa cum sunt descrise în SR EN ISO/ CEI 17025: 2005.

Laboratorul de recepţie şi pregătire probe
Laboratorul-de-analize-generale
Laboratorul-de-pregătire-şi-analiză-metale-grele
Laboratorul-de-pregătire-extracţie-şi-analiză-micropoluaţi-organici

Laboratorul de Hidrobiologie

Laboratorul de Hidrobiologie oferă expertiză în domeniul ecologiei acvatice și evaluării stării ecologice a corpurilor de apă conform cerințelor Directivei Cadru pentru Apă.  Personalul laboratorului efectuează cercetări asupra structurii și funcțiilor comunităților planctonice (fito- și zooplancton) și de macronvertebrate acvatice precum și relațiilor specii – mediu. Încă de la înființarea Rezervației Biosferei ”Delta Dunării”, specialiștii  Laboratorului de Hidrobiologie a INCDD au fost implicați în proiecte de cercetare care au avut ca specific elaborarea programelor de monitorizare a calității apei. În anii `90, erau ”acoperite” doar 2 grupe taxonomice majore, zooplanctonul și macronevertebratele acvatice, pentru ca ulterior, expertiza echipei să se imbogățească, realizându-se și cercetări asupra fitoplanctonului și fitobentosului. În perioada 2006 o parte a cercetătorilor au făcut parte dintr-o echipa internațională care au lucrat la dezvoltarea indicatorilor și metodelor de evaluare a stării ecologice în conformitate cu cerințele Directivei Cadru pentru Apă”. De-a lungul timpului, fost creată o bază de date care cuprinde informații referitoare la abundențele și compoziția specifică a grupelor taxonomice studiate (fitoplancton, zooplancton și macronevertebrate acvatice), oferind suport pentru studiile ulterioare și pentru alte echipe din cadrul institutului.

Laborator de Genetică și Ecologie Moleculară

Laboratorul de Genetică și Ecologie Moleculară (GME-Lab) are o tradiție de 32 de ani în care a abordat aspecte de genetică la diferite specii de pești, precum citogenetică, genetică populațională și filogenie moleculară. O atenție specială s-a acordat sturionilor din Dunărea Inferioară, printr-o strânsă colaborare cu Grupul de cercetare al sturionilor (GCS), cercetându-se aspecte de istorie evolutivă, cariotipare și diversitate genetică. In ultimii ani, membri laboratorului și-au extins aria de expertiză, abordând și alte grupe taxonomice din Delta Dunării. Interesul INCDDD în studiile de genetică s-a manifestat încă din 1985 când s-a înființat acest laborator, inițial cu numele de Laboratorul de citogenetică a peștilor. Numele și abordările laboratorului au evoluat de-a lungul timpului progresiv cu tehnicile de genetică utilizate. Inițial principalele teme de cercetare ale laboratorului au fost orientate spre investigații cariotipice și cariotiparea unor specii de pești de apă dulce, precum Acipenser stellatus, Misgurnus fossilis, Barbus barbus, Scardinius erytrophtalmus etc.

Ulterior, in anul 2000,in pas cu avansarea tehnicilor de biologie moleculară, în cadrul INCDDD s-a înființat laboratorul de biologie moleculară, având ca principală temă de cercetare investigații genetice la speciile de sturioni din Dunărea Inferioară în colaborare cu Grupul de cercetare al sturionilor (GCS). Pe parcursul ultimelor decenii, a luat amploare o dezvoltare la nivel global în studiile moleculare privind sturionii. Necesitatea cunoașterii aspectelor de genetică moleculară a sturionilor din Bazinul Dunării Inferioare, ultima populație viabilă de sturioni sălbatici din Uniunea Europeană, a crescut treptat în fiecare an. Studiile preliminarii privind diversitatea și structura populațiilor de sturioni din Dunăre au fost inițial desfășurate în colaborare cu Laboratorul de Genetica Moleculara al Universității Queens din Belfast, Irlanda de Nord. Ulterior, membrii laboratorului s-au axat în principal pe:

  • identificarea speciilor, a populațiilor și a hibrizilor interspecifici;
  • Studii privind diversitatea genetică și structura populațiilor;
  • Izolarea, amplificarea și secvențierea unor noi markeri filogenetici la speciile de sturioni

Începând din anul 2015, Laboratorul de Genetică și Ecologie Moleculară și-a extins expertiza, abordând și studii de genetică moleculară la specii de păsări coloniale din delta Dunării.

Citogenetica si RFLP
Secvente și arbori filogenetici
Camera de Amplificare ADN
Camera de Extracție ADN

Baza de Cercetare Enisala, Maliuc si Chilia Veche

Baza de cercetare Enisala se află în partea estică a satului Enisala, din comuna Sarichioi. Din 1939, fosta bază hidrobiologică a Deltei Dunării, din Tulcea, s-a stabilit la Enisala, pe canalul ce leagă lacul Babadag de laguna Razim, stație de reproducere controlată a șalăului, destinată să completeze în fiecare an puietul de șalău ce crește în lagună. Prin conectarea la începutul secolului trecut, a Complexului lagunar Razim-Sinoe cu fluviul Dunărea prin două canale, numite apoi canalele Dunavăț și Dranov, acest complex lagunar a devenit cel mai mare rezervor natural al speciilor de pești de apă dulce din România. Printre aceste specii, șalăul are cea mai mare valoare comercială, fiind unul din produsele importante de export ale României.

Producția de șalău din complexul lagunar Razim-Sinoe depinde de procesul de populare cu ouă embrionate, produse la baza de cercetare Enisala. După 1970, această activitate a fost preluată și dezvoltată de Institutul Național Delta Dunării. De-a lungul anilor, a fost realizată cooperarea internațională, extinderea domeniului de aplicare al cercetării care permite mobilitatea personalului și studenților în instituții din diferite țări precum Moldova, Ucraina, Italia, Olanda și unele universități din România.

Enisala_1
Enisala_2
Enisala_3
Enisala_4